proașcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROÁȘCĂ, proaște, s. f. (
Pop.)
1. Cantitate de apă, de noroi etc. care țâșnește de undeva și împroașcă.
2. (În
expr.)
A face (sau
a da) proașca (sau
proașcă) (în, între sau
prin...) = a face prăpăd, a se năpusti, a da năvală, a da iama (în, între sau prin, printre...). – Din [îm]
proșca.