prob - explicat in DEX

prob (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROB, -Ă, probi, -e, adj. (Livr.) Cinstit, onest, integru, loial. – Din fr. probe.

prob (Dicționar de neologisme, 1986)
PROB, -Ă adj. (Liv.) Cinstit, integru. [< lat. probus].

prob (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROB, -Ă adj. cinstit, integru, onest, loial. (< fr. probe, lat. probus)

prob (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prob, -ă adj. (lat. probus). Rar. Onest, integru.

prob (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prob (livr.) adj. m., pl. probi; f. próbă, pl. próbe

prob (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prob a. integru: om prob.