prizări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIZĂRÍ, pers. 3
prizărește, vb. IV.
Refl. (
Pop. și
fam.; despre oameni, animale și plante) A deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci. – Din
sl. prĕzrĕti.prizări (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)prizărí,
prizărésc, vb. IV
1. (refl.; pop. și fam.; despre animale și plante) a deveni sau a rămâne mic, nedezvoltat; a se chirci, a se pipernici.
2. (reg.; despre oameni) a duce o viață modestă, grea.
3. (reg.) a (se) răni în război.
prizări (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)prizărí (prizărésc, prizărít), vb. refl. – A se pipernici, a se sfriji, a se atrofia. –
Var. prezări. Sl. prĕzrĕti „a disprețui” sau
prizirati „a observa” (Tiktin). Probabil de aici
prizărit, adj. (sfrijit), literal „vrednic de disprețuit din cauza micimii, abia vizibil”;
vb., care se folosește mai puțin, pare să se fi format după
adj.prizări (Dicționar de argou al limbii române, 2007)prizări, pers. a III-a sg. prizărește v. r. (pop. – d. animale și plante) a deveni sau a rămâne mic / nedezvoltat; a se pipernici, a se chirci
prizări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prizărí (a se ~) (
pop.,
fam.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se prizăréște, imperf. 3
sg. se prizăreá; conj. prez. 3
să se prizăreáscă