privit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIVÍT s. n. Faptul de
a privi; priveală. –
V. privi.privit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)privít s. n.privit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)privit n. privire:
chipuri mândre la privit AL.