privință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În
loc. adv.)
Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere.
2. (În
loc. prep.)
În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... –
Privi +
suf. -ință.