privință - explicat in DEX

privință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRIVÍNȚĂ, privințe, s. f. 1. (În loc. adv.) Într-o privință = dintr-un anumit punct de vedere. 2. (În loc. prep.) În privința... = în ceea ce privește...; cu privire la..., relativ la... – Privi + suf. -ință.

privință (Dicționaru limbii românești, 1939)
privínță f., pl. e (d. privesc). Considerațiune, raport, punct de vedere: supt această privință, în (orĭ din) toate privințele.

privință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
privínță s. f., g.-d. art. privínței; pl. privínțe

privință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
privință f. considerațiune, raport: în toate privințele.