pritocire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRITOCÍRE, pritociri, s. f. Acțiunea de
a pritoci și rezultatul ei; pritoceală, pritocit, pritoc. –
V. pritoci.pritocire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pritocíre s. f.,
g.-d. art. pritocírii; pl. pritocíri