pritoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRITÓC s. n. (
Pop.) Pritocire. – Din
pritoci (derivat regresiv).
pritoc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)pritóc, pritócuri, s.n., adj.
1. (pop.) pritocire, pritocit, pritoceală.
2. (înv. și reg.) vas pentru pritocirea vinului.
3. (adj.; înv. și reg.; în sintagma)
vin pritocit = vin tras de pe drojdie (prin cep).
pritoc (Dicționaru limbii românești, 1939)pritóc și
pretóc n., pl.
urĭ și
oace (sîrb.
pritok, aflux; rus.
protók, rîuleț,
tok, rîu). Pritocire.
A trage la pritoc, a pritoci.
pritoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pritóc (pritocire) (
pop.)
s. n.pritoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pritoc n. transvazare:
vinurile trase la pritoc. [Abstras din
pritocì).