pritoceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRITOCEÁLĂ s. f. Pritocire. – Pritoci + suf. -eală.
pritoceală(Dicționaru limbii românești, 1939) pritoceálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a pritoci.
pritoceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pritoceálă s. f., g.-d. art. pritocélii