primeni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMENÍ, primenesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. 1. A(-și) schimba rufăria, lenjeria purtată, murdară cu alta curată;
p. ext. a (se) îmbrăca frumos, a (se) găti.
2. Fig. A înlocui sau a fi înlocuit (parțial ori total) cu altceva (nou), a (se) reînnoi; a-și schimba sau a face să-și schimbe (în bine) înfățișarea, forma, conținutul; a (se) modifica, a (se) preface; a (se) regenera. ♦
Tranz. A împrospăta aerul (dintr-o incintă). [
Var.: (
reg.)
premení vb. IV] – Din
sl. prĕmĕniți.primeni (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)primení (primenésc, primenít), vb. –
1. A schimba, a substitui, a renova. –
2. A se schimba, a-și pune alte haine. –
Var. primini, premeni, cu
der. –
Megl. primenés, priminiri. Sl. prĕmĕniti (Miklosich,
Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 154; Șeineanu,
Semasiol., 193; Berneker, II, 49; Conev 80). –
Der. primeneală, s. f. (schimb, înnoire; rufe albe). –
Cf. izmeni.primeni (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)primení (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. primenésc, imperf. 3
sg. primeneá; conj. prez. 3
să primeneáscăprimenì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)primenì v.
1. a schimba, a reînnoi:
curăți și primeni apa din fântână ISP.;
2. fig. a împrospăta:
Dacia și-a primenit adesea locuitorii; 3. a îmbrăca rufe ori haine noui:
s’a primenit; 4. a potcovi din nou:
negrul tău să-l primenești POP. [Vechiu-rom.
primenì, a schimba («cum
s’au primenit numele acelui turn», Miron Costin) = slav. PRIMIENITI, a schimba].