primejdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV.
Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦
Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. –
Primejdie +
suf. -ui.