primenire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMENÍRE, primeniri, s. f. Acțiunea de
a (se) primeni și rezultatul ei; primenit
1. [
Var.: (
reg.)
premeníre s. f.] –
V. primeni.primenire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)primeníre s. f.,
g.-d. art. primenírii; pl. primeníri