primeneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMENEÁLĂ, primeneli, s. f. 1. Schimbare a rufăriei, a lenjeriei murdare cu alta curată.
2. (La
pl.;
concr.) Rufe, albituri curate, de schimb.
3. Fig. Înviorare, împrospătare. [
Pl. și:
primenele. –
Var.: (
reg.)
premeneálă s. f.] –
Primeni +
suf. -eală.primeneală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)primeneală, primeneli s. f. (deț.) sfârșitul perioadei de detenție.
primeneală (Dicționaru limbii românești, 1939)primeneálă și
pre- (vest) și
primineálă (est) f., pl.
elĭ. Acțiunea de a primeni. Pl. Schimburĭ, albiturĭ cu care te primeneștĭ:
o boccea de primenelĭ. Vechĭ. Plecare pe cea-laltă lume (moarte).
primeneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)primeneálă s. f.,
g.-d. art. primenélii; (rufe)
pl. primenéliprimeneală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)primeneală f. albituri sau veșminte din nou spălate:
haine de primeneală. [Vechiu-rom.
primeneală, schimbare («aceasta așa de grea
primeneală a acestei domnii», Mir. Costin): abstras din
primenì].