pricopsi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRICOPSÍ, pricopsesc, vb. IV.
Refl. (
Pop.)
1. A ajunge la o situație (materială) bună, a realiza un câștig (fără a munci); a se îmbogăți. ♦
Tranz. A face pe cineva bogat, fericit.
2. A învăța, a se instrui. [
Var.:
procopsí vb. IV] – Din
ngr. prokópso (
viit. lui
prokópto).
pricopsi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pricopsi, pricopsesc (pop.) v. r. a ajunge la o situație materială foarte bună
pricopsi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!pricopsí/procopsí (a ~) (
pop.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. pricopsésc/procopsésc, imperf. 3
sg. pricopseá/procopseá; conj. prez. 3
să pricopseáscă/să procopseáscăpricopsì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)pricopsì v. Mold.
1. a se procopsi (mai ales sub raportul material):
oameni procopsiți și mai ales pricopsiți AL.;
2. fig. (și ironic) a păți rău ceva. [Diferențiare, fonetică și semantică, dela
procopsì].