pricinuitor - explicat in DEX

pricinuitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRICINUITÓR, -OÁRE, pricinuitori, -oare, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care produce, provoacă, prilejuiește, dă naștere la ceva. 2. S. m. și f. (Înv.) Persoană care face, inițiază, produce ceva. [Pr.: -nu-i-] – Pricinui + suf. -tor.

pricinuitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pricinuitór (rar) (-nu-i-) adj. m., s. m., pl. pricinuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. pricinuitoáre

pricinuitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pricinuitor a. și m. care pricinuește.