pricinuire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRICINUÍRE s. f. Acțiunea de a pricinui. – V. pricinui.
pricinuire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) pricinuíre (rar) s. f., g.-d. art. pricinuírii