prezbiteriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZBITÉRIU, prezbiterii, s. n. Locuința unui preot paroh (catolic). – Din
lat. presbyterium.prezbiteriu (Dicționar de neologisme, 1986)PREZBITÉRIU s.n. 1. Partea bisericii dintre altar și naos.
2. Casă parohială.
3. Consiliu eparhial în biserica ortodoxă. [Pron.
-riu. / cf. fr.
presbytère, lat.bis.
presbyterium].
prezbiteriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREZBITÉRIU s. n. 1. sfatul prezbiterilor. 2. casă parohială (catolică). (< lat.
presbyterium)
prezbiteriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*prezbitériŭ n. (lat.
presbytérium, vgr.
-érion).
Rar. Casa preutuluĭ.
prezbiteriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prezbitériu [
riu pron. riu]
s. n.,
art. prezbitériul; pl. prezbitérii, art. prezbitériile (-ri-i-)