prezbiterianism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZBITERIANÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă din Anglia care nu recunoaște autoritatea episcopilor, ci numai pe cea a preoților. [
Pr.:
-ri-a-] – Din
fr. presbytérianisme.prezbiterianism (Dicționar de neologisme, 1986)PREZBITERIANÍSM s.n. Confesiune protestantă răspândită în Anglia și în alte țări, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. [Cf. fr.
presbytérianisme, cf. gr.
presbyteros – preot].
prezbiterianism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREZBITERIANÍSM s. n. 1. sistem ecleziastic preconizat de Calvin, care conferea conducerea bisericii unui corp mixt de pastori și laici. 2. confesiune protestantă, desprinsă din anglicanism, care nu recunoaște autoritatea episcopilor. (< fr.
presbytérianisme)
prezbiterianism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREZBITERIANÍSM (‹
fr.,
engl.)
s. n. Doctrină ecleziastică proprie bisericii reformate derivată din calvinism, în care conducerea este asigurată de un corp de laici și pastori prezbiterieni. Principiile
p. sunt formulate în 1555 de reformatorul scoțian John Knox, care a înlăturat ierarhia episcopală; din 1688 devine religie de stat în Scoția; extins în întreaga lume, în special în S.U.A. Se estimează că în prezent are peste 50
mil. de credincioși.
prezbiterianism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prezbiterianísm (-ri-a-)
s. n.