prezbiter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZBÍTER, prezbiteri, s. m. Titlu (onorific) pentru o persoană care face parte din cinul
1 (
2) bisericesc;
spec. preot. – Din
ngr. presbytos, fr. presbytère.prezbiter (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREZBÍTER s. m. membru al cinului preoțesc; preot (la catolici). (< gr.
presbytos, fr.
presbytère)
prezbiter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*prezbíter s. m.,
pl. prezbíteri