prezbiterian (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZBITERIÁN, -Ă, prezbiterieni, -e, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține prezbiterianismului, privitor la prezbiterianism.
2. S. m. și
f. Adept al prezbiterianismului. [
Pr.:
-ri-an] – Din
fr. presbytérien.prezbiterian (Dicționar de neologisme, 1986)PREZBITERIÁN, -Ă adj. Referitor la prezbiterianism, propriu prezbiterianismului. //
s.m. și f. Adept al prezbiterianismului. [Pron.
-ri-an, pl.
-ieni, -iene. / cf. fr.
presbytérien].
prezbiterian (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREZBITERIÁN, -Ă adj., s. m. f. (adept) al prezbiterianismului. (< fr.
presbytérien)
prezbiterian (Dicționaru limbii românești, 1939)*prezbiterián, -ă s. (lat.
présbyter. V.
preut). Protestant scoțian care nu recunoaște autoritatea episcopală, ci numaĭ pe a preuților [!]:
Iacob I ĭ-a persecutat pe prezbiterienĭ. Adj.
Secta prezbiteriană.prezbiterian (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prezbiterián (-ri-an) adj. m.,
s. m.,
pl. prezbiteriéni (-ri-eni); adj. f.,
s. f. prezbiteriánă, pl. prezbiteriéne