preludiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRELÚDIU, preludii, s. n. 1. Parte introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. ♦
Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. ♦ Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă.
2. Exercițiu muzical pregătitor;
p. ext. improvizație.
3. Fig. Ceea ce anunță, precedă sau pregătește o acțiune sau un eveniment; acțiune premergătoare. – Din
fr. prélude, it. preludio, germ. Präludium.preludiu (Dicționar de neologisme, 1986)PRELÚDIU s.n. 1. Piesă instrumentală care are funcția de a introduce, de a preceda o lucrare muzicală mai amplă. ♦ Compoziție muzicală instrumentală de sine stătătoare, cu un caracter și o structură foarte variate.
2. (
Fig.) Ceea ce precedă, pregătește, anunță un eveniment, o acțiune, un început. [Pron.
-diu. / cf. it.
preludio, germ.
Präludium, fr.
prélude < lat.
prae – înainte,
ludus – cântec].
preludiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRELÚDIU s. n. 1. exercițiu muzical pentru acordarea instrumentului sau pentru antrenarea mâinilor ori vocii; (p. ext.) improvizație muzicală preliminară. 2. parte introductivă a unei compoziții muzicale. ◊ piesă care precedă o fugă, o tocată, un coral; prima parte a suitei. ◊ compoziție muzicală instrumentală independentă, cu un caracter și o structură foarte variate. ◊ lucrare simfonică, programatică. 3. ceea ce precedă, anunță (o acțiune). (< germ.
Präludium, it.
preludio, fr.
prélude)
preludiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prelúdiu [
diu pron. diu]
s. n.,
art. prelúdiul; pl. prelúdii, art. prelúdiile (-di-i-)preludiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preludiu n.
1. ceeace se cântă sau se execută ca pregătire;
2. improvizațiune muzicală;
3. fig. ceeace precede sau prepară ceva:
fulgerele sunt preludiul furtunei.preludiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*prelúdiŭ n. (lat.
praeludium, d.
ludus, joc,
lúdere, a juca). Acțiunea de a preluda. Scurt cîntec introductiv în ainte [!] de cîntecu principal.
Fig. Mică acțiune în aintea celeĭ principale:
aceștĭ fiorĭ îs preludiile frigurilor, tunetele-s preludiile furtuniĭ. V.
pestref.