prelungire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRELUNGÍRE, prelungiri, s. f. 1. Acțiunea de
a (se) prelungi și rezultatul ei. ♦ Timp acordat cuiva peste un anumit termen inițial stabilit.
2. (
Concr.) Parte a unui obiect care constituie o extindere, o continuare a lui. –
V. prelungi.prelungire (Dicționaru limbii românești, 1939)prelungíre f. Acțiunea de a prelungi. Lucru prelungit:
această stradă e o prelungire a celeĭ-lalte.prelungire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prelungíre s. f.,
g.-d. art. prelungírii; pl. prelungíriprelungire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prelungire f.
1. continuarea unei porțiuni de întindere;
2. timpul ce se adaogă la durata unui lucru:
prelungirea termenului.