preluda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRELUDÁ, preludez, vb. I.
Intranz. (
Livr.)
1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de a executa o bucată muzicală;
p. ext. a începe să cânte.
2. A efectua o acțiune preliminară. [
Var.: (
înv.)
prelúde vb. III] – Din
fr. préluder, lat. praeludere.preluda (Dicționar de neologisme, 1986)PRELUDÁ vb. I. intr. (
Liv.)
1. A-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale; (
p. ext.) a începe să cânte.
2. (
Fig.) A face o acțiune introductivă, premergătoare. [Var.
prelúde vb. III. / < fr.
préluder].
preluda (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRELUDÁ vb. intr. 1. a-și încerca vocea sau instrumentul înainte de execuția unei bucăți muzicale. 2. (fig.) a întreprinde o acțiune preliminară. (< fr.
préluder, lat.
praeludere)
preluda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preludá (a ~) (
livr.)
vb.,
ind. prez. 3
preludeázăpreludà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preludà v.
1. Muz. a încerca vocea, un instrument;
2. a improviza:
cântăreața încet prelude AL.;
3. fig. a se prepara la un lucru făcând altceva.