prelung (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRELÚNG, -Ă, prelungi, adj. 1. Care are o formă alungită, (aproximativ) lungă.
2. Care durează mult; prelungit. –
Lat. perlongus.prelung (Dicționaru limbii românești, 1939)prelúng, -ă adj. (
pre- și
lung saŭ lat.
per-longus). Lungăreț:
față prelungă. Prelungit, care durează mult:
sunet prelung. Adv. În mod prelung:
a răsuna prelung.prelung (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prelúng adj. m.,
f. prelúngă; pl. m. și
f. prelúngiprelung (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prelung a.
1. lungăreț;
2. fig. care continuă, care durează mult:
sunet prelung. [Lat. PERLONGUS].