pregeta (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pregetá (pregetát, pregetát), vb. –
1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a șovăi. –
2. A întîrzia.
Lat. pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *
prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea,
Rom., XXXVI, 325; REW 6492).
Der. din
lat. *
prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puțin probabilă. –
Der. preget, s. n. (îndoială, șovăire; lene);
pregetător, adj. (încet, întîrziat, leneș).