pregetare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREGETÁRE, pregetări, s. f. (
Pop.) Faptul de a pregeta; șovăire, ezitare; întârziere, zăbovire. –
V. pregeta.pregetare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pregetáre s. f.,
g.-d. art. pregetắrii