prefera (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFERÁ, prefér, vb. I.
Tranz. A da întâietate sau precădere unui lucru unei situații sau unei ființe, în raport cu altceva sau altcineva; a considera ceva sau pe cineva mai bun, mai valoros, mai important etc., în raport cu altceva sau cu altcineva; a aprecia mai mult ceva sau pe cineva. ◊
Loc. adv. De preferat = preferabil. [
Var.: (
înv.)
preferí vb. IV.] – Din
fr. préférer.prefera (Dicționar de neologisme, 1986)PREFERÁ vb. I. tr. A ține mai mult (la ceva sau la cineva), a da întâietate unei situații sau unei persoane în raport cu altceva sau altcineva; a-i plăcea mai mult, a se hotărî în favoarea cuiva sau a ceva. ♦
De preferat = preferabil. [P.i.
prefér, -rez, var.
preferi vb. IV. [< fr.
préférer, cf. lat.
praeferre].
prefera (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREFERÁ vb. tr. a alege între două sau mai multe posibilități, a da întâietate unei situații, unei persoane; a avea predilecție. ♦ de ~t = preferabil. (< fr.
préférer)
prefera (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)preferá (prefér,preferát), vb. – A considera mai bun. –
Var. preferi. Fr. préférer; var., mai puțin frecventă, a avut în vedere paralelismul cu
oferi, suferi, conferi etc. –
Der. preferabil, adj., din
fr. préférable; preferent, adj. (care preferă);
preferență (
var. preferință),
s. f., din
fr. préférence; preferanță (
var. preferans(ă), preferanț),
s. f. (un anumit joc de cărți, azî
înv.).
prefera (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preferá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
preféră