preferans (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREFERÁNS, preferansuri, s. n. Numele unui joc de cărți. [
Var.: (
înv.)
preferánț s. n.,
preferánță s. f.] – Din
rus. preferans, fr. préférence.preferans (Dicționar de neologisme, 1986)PREFERÁNS s.n. Numele unui joc de cărți. [< rus.
preferans, cf. fr.
préférence].
preferans (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREFERÁNS s. n. joc de cărți. (< rus.
preferans)
preferans (Dicționaru limbii românești, 1939)*preferáns n., pl.
urĭ (rus.
preferáns, d. fr.
préférence). Un joc de cărțĭ între 3-4 persoane. – Fam. și
prefă (și bg.
prefa). V.
șamșurcă.preferans (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preferáns (
înv.)
s. n., (partide)
pl. preferánsuripreferans (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preferans n. joc de cărți între 3 sau 4 persoane (= fr.
préférence).