preempțiune (Marele dicționar de neologisme, 2000)preempțiúne s. f. (jur.)
drept de ~ = drept de care se bucură cineva printr-un contract sau printr-o lege, de a fi preferat dintre mai mulți cumpărători. (< fr. préemption)
preempțiunePREEMPȚIÚNE s. f. (Jur.)
I. 1. Dreptul de a cumpăra sau achiziționa (în particular, al Administrației de Stat) înaintea oricărei alte persoane.
2. Actul de cumpărare sau achiziție prin aplicarea acestui drept.
II. Actul de a intra în posesiune înaintea altora. (cf. fr.
préemption, engl.
preemption < mlat.
praeemption, praeemptio = achiziție anterioară, anticipată (<
emptio = achiziție, cumpărare < supin.
emptum al lui
emere = a cumpăra; (sens inițial) a lua) <
praeemere = a cumpăra înainte < lat. pref.
prae- = pre- +
emere = a cumpăra) [
MW, TLF]
preempțiune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preempțiúne (în
drept de ~)
(-emp-ți-u-) s. f.,
g.-d. art. preempțiúnii; pl. preempțiúni