preduf (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDÚF s. n. v. produf.preduf (Dicționaru limbii românești, 1939)predúf n., pl.
urĭ (vsl.
*´pre-duhŭ, răsuflătoare, d.
duhŭ, duh; sîrb.
predušak, respirațiune. V.
pro-duf). O răsuflătoare maĭ mică lîngă vrană pin [!] care ĭese aeru cînd se umple butoĭu. V.
priboĭ 1.preduf (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preduf n. vrana unei buți. V.
produf.