preducea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDUCEÁ, preducele, s. f. (
Reg.) Potricală. ♦ Gaură făcută cu această unealtă. –
Cf. bg. prĕdupčja „a perfora”,
rom. preduf.preducea (Dicționaru limbii românești, 1939)preduceá f., pl.
ele (d.
preducesc).
Vest. Potricală, zamba, sulă cilindrică care se bate cu cĭocanu ca să găurească urechile vitelor care trebuĭe însemnate saŭ curelele. (Poate fi și un clește numit
perforator). Gaură făcută cu preduceaŭa.
preducea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preduceá s. f.,
art. preduceáua, g.-d. art. preducélei; pl. preducéle, art. preducélelepreducea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preducea f. Mold.
1. priboiu;
2. gaură făcută cu preduceaua în sfârcul urechii vitelor. [Origină necunoscută].