preduci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)preducí (-césc, -ít), vb. – A străpunge cu ceva ascuțit sau a cresta urechea la vite.
Bg. predupčam, var. lui
produpčam (Scriban),
cf. produf. Der. din
lat. perdūcĕre (Giuglea,
Dacor., II, 822; REW 6405a) este îndoielnică. –
Der. preducea (
var. preducică),
s. f. (sulă, priboi; perforator, unealtă de cizmărie).