predominație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PREDOMINÁȚIE,predominații, s. f. Predominare. – Din fr. prédomination.
predominație(Dicționar de neologisme, 1986) PREDOMINÁȚIEs.f. Predominare. [Gen. -iei, var. predominațiune s.f. / cf. fr. prédomination].
predominație(Marele dicționar de neologisme, 2000) PREDOMINÁȚIEs. f. predominare. (< fr. prédomination)
predominație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) predomináție(-ți-e) s. f., art. predomináția (-ți-a), g.-d. art. predomináției; pl. predomináții, art. predomináțiile (-ți-i-)