predmet (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)predmét,
predméturi, s.n. (înv.)
1. privință, obiect; scop.
2. afacere, cauză, chestiune, problemă.
predmet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)predmét (predméturi), s. n. – Problemă, afacere.
Rus. predmet (Tiktin).
predmet (Dicționaru limbii românești, 1939)predmét n., pl.
urĭ (rus.
predmét, obĭect, scop, d.
mĭeta, scop, intențiune, d. vsl.
mesti metati, a arunca, ca și
obĭect, d. lat.
objicere, a arunca. V.
peremet, podmet, primitesc, omăt).
Sec. 19. Obĭect, scop, vedere, privință, afacere.
În predmetu unuĭ lucru, relativ la, în privința luĭ, despre:
am vorbit în predmetu procesuluĭ.predmet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predmét (
înv.)
s. n.,
pl. predméturipredmet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)predmet n. Mold. privință, obiect (vorbă ieșită din uz):
ei au venit în predmetul socotelii. [Rus. PREDMETŬ, obiect, scop].