predominare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDOMINÁRE, predominări, s. f. Faptul de
a predomina; predominanță, predominație, predomnire. –
V. predomina.predominare (Dicționar de neologisme, 1986)PREDOMINÁRE s.f. Acțiunea de a predomina și rezultatul ei; predominanță; predominație. [<
predomina].
predominare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predomináre s. f.,
g.-d. art. predominắrii