predicator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDICATÓR, predicatori, s. m. 1. Persoană care predică; propovăduitor.
2. Conducător al unor comunități religioase creștine. – Din
fr. prédicateur.predicator (Dicționar de neologisme, 1986)PREDICATÓR s.m. 1. Cel care predică; propovăduitor.
2. Conducător al unei comunități baptiste. [Cf. it.
predicatore, lat.
praedicator].
predicator (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDICATÓR s. m. 1. cel care predică (o religie); propovăduitor; propagator. 2. conducător al unei comunități baptiste. (< fr.
prédicateur, lat.
praedicator)
predicator (Dicționar de argou al limbii române, 2007)predicator, predicatori s. m. (intl.) avocat.
predicator (Dicționaru limbii românești, 1939)*predicatór, -oáre s. (lat.
praedicátor, -óris). Persoană care predică.
predicator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predicatór s. m.,
pl. predicatóripredicator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)predicator m. cel ce predică.