predicament (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDICAMÉNT, predicamente, s. n. (
Log.) Categorie (de predicate
2). – Din
fr. prédicament.predicament (Dicționar de neologisme, 1986)PREDICAMÉNT s.n. (
Fil.) Categorie; noțiune fundamentală. [Cf. fr.
prédicament, it.
predicamento].
predicament (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDICAMÉNT s. n. (fil.) categorie, noțiune fundamentală (substanță, cantitate, calitate etc.). (< fr.
prédicament, it.
predicamento)