predicabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDICÁBIL, -Ă, predicabili, -e, adj. Care poate fi aplicat unui subiect. – Din
fr. prédicable.predicabil (Dicționar de neologisme, 1986)PREDICÁBIL, -Ă adj. Care poate fi aplicat unui subiect. [Cf. fr.
prédicable, lat.
predicabilis].
predicabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREDICÁBIL, -Ă I.
adj. care poate fi predicat, propovăduit. II. s. n. (fil.) noțiune universală (gen, specie etc.). (< fr.
prédicable, it.
predicabile, lat.
praedicabilis)
predicabil (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PREDICÁBIL, -Ă (‹
predica)
adj.,
s. f. pl. 1. Adj. Ceea ce poate fi spus despre ceva.
2. S. f. pl. (
LOG.) Doctrina tradițională datorată lui Porphyrios, dar de origine aristotelică, despre felurile de lucruri care pot fi spuse în legătură cu subiectele; Aristotel distingea patru
p.: definiția, genul, propriul și accidentul, iar Porphyrios enumera cinci: genul, specia, definiția, propriul și accidentul.
predicabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)predicábil adj. m.,
pl. predicábili; f. predicábilă, pl. predicábile