predicațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREDICAȚIÚNE s. f. v. predicație.predicațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*predicațiúne f. (lat.
praedicátio, -ónis. V.
de- și
in-dicațiune). Acțiunea de a predica. – Și
-áție (într´un ms. din 1700, ca și ung.
prédikació) și
-áre.predicațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)predicați(un)e f.
1. acțiunea de a predica;
2. învățătură religioasă, cuvânt bisericesc.