precurmà - explicat in DEX

precurma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRECURMÁ, precúrm, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) întrerupe (brusc), a (se) sfârși, a (se) curma. – Pre¹- + curma.

precurma (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
precurmá², precúrm, vb. I (înv.) a lega, a strânge prea tare cu o frânghie, cu o sfoară.

precurma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
precurmá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 precúrmă

precurmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
precurmà v. a întrerupe: speranța mea din lume de moarte se precurmă GR. AL. [V. curmà].