potârniche (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTÂRNÍCHE, potârnichi, s. f. Pasăre sălbatică de mărimea unui porumbel, cu penele de culoare brună-pestriță pe spate, cenușie pe piept și albă pe burtă, care trăiește în stoluri mici prin holde și tufișuri
(Perdix perdix). ◊
Expr. A se răspândi (sau
a se risipi, a se împrăștia) ca potârnichile = a fugi, a se împrăștia repede, în toate părțile (din fața unei primejdii). – Probabil
lat. perturnicula (<
per[dix] + *[co]
turnicula).potârniche (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potârníche s. f.,
g.-d. art. potârníchii; pl. potârníchipotârniche (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)potârniche f. pasăre galinacee de mărimea unui porumb, vânat excelent, trăiește mai ales pe câmpii în cârduri
(Perdix cinerea). [Lat. *QUOTURNICULA = clasic COTURNIX].