potager (Dicționar de neologisme, 1986)
POTAGÉR, -Ă adj. Întrebuințat ca legumă. ◊ Grădină potageră = grădină de zarzavat. [Var. potajer, -ă adj. / < fr. potager].
potager (Marele dicționar de neologisme, 2000)
POTAGÉR, -Ă adj. (despre plante) folosit ca legumă; (despre terenuri, grădini) în care se cultivă zarzavat. (< fr. potager)
potager (Dicționaru limbii românești, 1939)
*potagér, -ă adj. (fr. potager, d. potage, cĭorbă, care vine d. pot, oală). Barb. Culinar, de bucătărie: plante potagere. Grădină potageră, grădină de legume, grădinărie.
potager (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
potager a. cultivat într’o grădină de legume: plante potagere.