pot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POT, poturi, s. n. Sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărți. – Din
fr. pot.pot (Marele dicționar de neologisme, 2000)POT1 s. n. vas de pământ, porțelan sau metal de uz casnic; oală. (< fr.
pot)
pot (Marele dicționar de neologisme, 2000)POT2 s. n. sumă rezultată din mizele strânse într-un tur al unui joc de cărți. (< fr.
pot)
pot (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)pot (póturi), s. n. – Sumă, miză care se pontează la un joc de cărți.
Fr. pot „vas, oală”.
pot (Dicționar de argou al limbii române, 2007)pot s. invar. (tox.) hașiș.
pot (Dicționaru limbii românești, 1939)pot și (vest)
pocĭ, putut, a
puteá v. tr. (lat. pop.
*póteo, *pŏtére îld.
possum, posse, perf.
pótui; it.
posso, potère, vfr.
poeir, nfr.
pouvoir, sp. pg.
poder. –
Pot și
pocĭ, poțĭ, poate, putem, putețĭ, pot; putem; putuĭ; putusem; să poată; putînd). Am posibilitate, îs în stare, am forța de, am mijlocu de:
munca poate multe, te poțĭ duce, poțĭ să te ducĭ. Am influență, am trecere:
a putea (subînț.
face)
mult pe lîngă cineva, a nu putea nimic. Am voĭe, mĭ-e permis:
eŭ pot intra, dar tu nu. E în zadar, nimănuĭ nu-ĭ pasă:
poțĭ striga cît vreĭ, poate să (=
lasă să)
protesteze mult și bine: e în zadar ! Nu mă pot, 1. nu maĭ sînt în stare; 2. nu maĭ am nicĭ o putere, îs topit, cad, mor:
nu maĭ pot de doru patriiĭ, de osteneală, de frig, de frică; 3. nu-mĭ pasă, îmĭ bat joc (iron.):
Of ! Nu maĭ pot de amenințările luĭ ! A nu maĭ putea de bucurie, a fi foarte vesel.
A se putea v. refl. 1. A fi posibil:
se poate să vie [!], se poate întîmpla să vie. (V.
poate), 2. a fi permis:
Se poate? Se poate să intru? Asta nu se poate. Exclamativ:
Se poate una ca asta? e posibil acest lucru?!
Prov. Cine poate, oase roade, cine are ocaziune orĭ posibilitate, profită de ĭa [!].
pot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)pot (sumă de bani)
s. n.,
pl. póturi