potâng - explicat in DEX

potâng (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
POTẤNG, potânguri, s. n. Lanț, curea etc. care leagă plugul de grindei. – Din scr. poteg, magh. pating.

potâng (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
potâng, -ă, adj., s.n. (reg.) 1. (adj.) cocoșat; strâmb, pocit. 2. (s.n.) împletitură circulară de nuiele sau lanț, curea etc. care leagă grindeiul plugului de roți sau de cotigă; chișer, gânj, mâță. 3. (s.n.) lanț, curea, bucată de fier etc. cu care se leagă leuca de loitra carului. 4. (s.n.) nuia cu care se trage clopotul la biserică. 5. (s.n.) inel de piele care leagă cele două curele ale oglavei (v.) atunci când se înjugă două rânduri de vite la plug. 6. (s.n.) bătătură făcută la ceafa boului din cauza jugului. 7. (s.n.) petec de pânză gros, plin de ațe cusute una peste alta, scorțos și negru. 8. (s.n.) trăznaie, poznă, boroboață.

potâng (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
potấng, -uri, s.n. – Element component al plugului; împletitură de nuiele sau belciug de fier cu care cotiga se leagă de grindei: „Potâng era la plugul de lemn” (ALR 1973: 847). – Din sl. potegŭ, cf. slov. poteg „vargă„, magh. poting „legătură” (DER).

potâng (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
potấng s. n., pl. potấnguri

potâng (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
potâng n. lanț scurt și gros dela plug cu un belciug prin care se trece capătul grindeiului: potângul e regulatorul plugului. [Bulg. PUTĂNG].