poticnire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) POTICNÍRE,poticniri, s. f. Acțiunea de a (se) poticni și rezultatul ei. – V. poticni.
poticnire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) poticníre s. f., g.-d. art. poticnírii; pl. poticníri