potcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PÓTCĂ, potce, s. f. (
Pop.)
1. Încurcătură, necaz, belea; vrajbă, ceartă. ◊
Expr. A da de potcă = a o păți.
2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată din punct de vedere fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie;
p. ext. epitet depreciativ pentru o persoană fără caracter. – Din
sl. potŭka.