potasiu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POTÁSIU s. n. 1. Element chimic din grupa metalelor alcaline, cu luciu metalic, alb-argintiu, asemănător cu sodiul, foarte reactiv, care se găsește în natură numai sub formă de combinații; kaliu.
2. (În sintagma)
Azotat de potasiu = sare de potasiu a acidului azotic; (
pop.) silitră. – Din
fr. potassium.potasiu (Dicționar de neologisme, 1986)POTÁSIU s.n. Metal alcalin de culoare albă-argintie, cu puternice proprietăți radioactive; kaliu. [Pron.
-siu. / < fr.
potassium].
potasiu (Marele dicționar de neologisme, 2000)POTÁSIU s. n. metal alcalin alb-argintiu, cu puternice proprietăți radioactive; kaliu. (< fr.
potassium)
potasiu (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)POTASIU (‹
fr. {i}; {s}
engl. potass „potasă”)
s. n. Element chimic (K;
nr. at. 19,
m. at. 39,102,
gr. sp. 0,86,
p. t. 63,5ºC,
p. f. 760ºC) din grupa metalelor alcaline. Se găsește în natură numai sub formă de combinații (
ex. silvină, silvinit, cainit etc.). Ocupă locul 7 după răspândirea în scoarța terestră. Se obține prin electroliza clorurii de potasiu topite. În combinații este monovalent. La aer se oxidează rapid, cu apa reacționează cu explozie. Bun conducător de căldură și de electricitate, moale, foarte activ chimic, se întrebuințează la obținerea unor aliaje, fabricarea celulelor fotoelectrice și, sub formă de săruri, ca îngrășământ agricol. Constituie o componentă permanentă a țesuturilor organismelor vegetale și animale. Împreună cu sodiul are un rol esențial în organismul uman, pentru menținerea permeabilității selective celulare, în excitabilitatea fibrelor nervoase și în contracția musculară; exercită o acțiune depresivă asupra sistemului nervos central, a inimii și musculaturii și favorizează diureza; necesitatea de potasiu zilnică pentru om este de 3 g. A fost obținut prin electroliză de Humphry Davy în 1807.
Sin. kaliu.potasiu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)potásiu (element chimic) [
siu pron. siu]
s. n.,
art. potásiul; simb. Kpotasiu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)potasiu n. metal descoperit în 1807 de Davy, descompunând potasa cu pila electrică.
potasiŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*potásiŭ n.
Chim. (d.
potasă; lat. științific
potássium). Un metal monovalent extras din potasă. – Ca și sodiu, a fost obținut de Davy la 1807. E solid, alb, moale și maleabil. Supt [!] 0° e dur și sfărămicĭos. Se topește la 62°, 5, are o greutate atomică de 39 și se oxidează foarte ușor. – Se numea și
caliŭ.