postrestant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POST-RESTÁNT s. n. Serviciu poștal special care păstrează corespondența la oficiul poștal pentru a fi ridicată de destinatar personal;
p. ext. indicație menționată pe plic pentru acest fel de corespondență. – Din
fr. poste-restante.postrestant (Dicționar de neologisme, 1986)POST-RESTÁNT s.n. invar. Serviciu special care păstrează corespondența până când destinatarul vine să și-o ridice personal; (
p. ext.) indicație menționată pe plic pentru o astfel de corespondență. [< fr.
poste-restante].
postrestant (Marele dicționar de neologisme, 2000)POST-RESTÁNT s. n. serviciu special care păstrează corespondența până când destinatarul vine să și-o ridice personal; (p. ext.) mențiunea făcută de expeditor pe plic. (< fr.
poste-restante)
postrestant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)post-restant n. formulă scrisă pe adresa unei scrisori spre a înștiința că trebue să rămâie la biuroul poștal, unde destinatarul va veni s’o reclame.