postpune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)POSTPÚNE, postpún, vb. III.
Tranz. (
Lingv.) A folosi postpunerea. – Din
fr. postposer (după
pune).postpune (Dicționar de neologisme, 1986)POSTPÚNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i.
postpún. / după fr.
postposer].
postpune (Marele dicționar de neologisme, 2000)POSTPÚNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr.
postposer)
postpune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)postpúne (a ~) (post-pu-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. postpún, 2
sg. postpúi, 1
pl. postpúnem; conj. prez. 3
să postpúnă; ger. postpunấnd; part. postpús