postrig (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)postríg s.n. (înv.)
1. ceremonia intrării cuiva în rândul călugărilor.
2. mânăstire.
3. tagmă călugărească; stare socială, rang de călugăr.
postrig (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)postríg (-guri), s. n. –
1. Ceremonia călugăririi. –
2. Mănăstire. –
3. Rang.
Sl. postrigŭ „foarfecă” (Tiktin). –
Der. postrigaș, s. m. (călăgăr). Cuvinte
înv.postrig (Dicționaru limbii românești, 1939)postríg n., pl.
urĭ (vsl.
postrigŭ, foarfece, pin [!] aluz. la tunderea călugărilor la intrarea lor în tagmă. Azĭ li se taĭe numaĭ puțin păr).
Vechĭ. Sacrarea unuĭ călugăr.
Fig. Starea socială de la începutu cariereĭ:
a rămas cum ĭ-a fost postrigu.